Flori pentru mama. Povestea Andreei Ursaru

Mai întâi mama ei a plecat din țară acum zece ani și n-a mai dat niciun semn. Au rămas ea și sora ei cu tata.

“Eu am crescut-o pe sora mea de 6 ani. Acum s-o măritat la Comănești… tata a murit acu’ doi ani.”

Când era într-a șaptea l-a cunoscut pe primul ei soț și cu greu s-a întors la școală pentru primul semestru de clasa a opta, după ce mediatoarea școlară s-a ținut de capul ei. Apoi a venit primul copil. Și de atunci …“anu’ și cârlanu’…” Andreea duce lipsă de multe, dar nu și de umor.

E o tânără slăbuță, potrivit de înaltă, cu parul șaten strâns în coadă modest, la spate. Cu un copil mic în brațe și trei zumzăind pe lângă ea, arată ca orice mamă, de la care mereu cineva vrea sau are nevoie de ceva. Carina are patru ani, Andreea trei, David un an și șase luni iar Daria abia o lună. A născut-o prematur și au stat în spital trei săptămâni. Sunt acasă doar de câteva zile.

Acasă e o căsuță cu un pridvor îngust și o cămăruță de cam opt metri pătrați. Destul cât să încapă doua paturi, o masă, soba și un dulap pe care merge televizorul pe un canal de muzică etno. În vitrină se văd un tub de pastă de dinți și unul de detergent de vase pe terminate. E curat însă. De când pe Andreea o vizitează asistentul social și asistentul medical comunitar, s-au schimbat multe.

Ajutor acolo unde este nevoie

„Doamna m-a vizitat mereu, m-a ajutat cu vorbe bune, cu sfaturi … să fac curățenie, să vorbesc cu alte femei […] să mă duc la primărie să vorbesc și cu ele. Mi-o spus să am grijă [de copii] să îi îmbrac curat, să le fac baie, să le dau să mănânce la timp… cu vorbe bune. Până la urmă, fără ele aș fi știut [ce sa fac] cam așa și așa, pentru că n-am avut mama lângă mine”

“…altfel, nici nu știu cum aș fi trecut peste ca să fiu sinceră.”

Asău, comuna unde locuiește Andreea, e parte din Servicii Comunitare pentru Copii, un program dezvoltat de UNICEF în 45 de comunități din județul Bacău, prin care familii apăsate de griji cum e cea a Andreei primesc servicii sociale și medicale de bază. Așa îi și spune: Pachetul Minim de Servicii. Andreea a primit sfaturi, încurajări, dar și ajutor să aibă acte pentru copii și să depună dosarul pentru alocația de susținere și ajutorul social. Tot Mihaela, asistenta socială, și Maria, asistenta medicală comunitară, s-au interesat și îngrijit de ea la spital și i-au spus despre planificare familială. “M-o ajutat să bag acte de supliment la copii… pentru alimente, altfel nici nu mă descurcam, drept sa va spun.”

Ambasadorul Național UNICEF se întâlnește cu familia

Astăzi, Andreea primește și altceva. O vizită de la Andreea Marin, Ambasador Național pentru UNICEF în România. Imediat ce ajunge în fața casei, Andreea Marin se ocupă de ce e cel mai important: vorbitul cu cei mici, să afle chiar de la ei câți ani au și cum îi cheamă. Încet, încet, copiii se deschid și o fac părtașă cu plăcere la lumea lor. Carina azi a fost la grădiniță. Și nu-i ia mult să observe că pe doamna o cheamă ca pe sora ei. Andreea vrea să spună povestea cu cățelușul, iar David e gata să fie luat în brațe.

Cu câte un copil pe fiecare genunchi, pe Andreea Marin o interesează tot ce vrea mama să îî spună. Cum primul soț a plecat și nu vine să își vadă copiii, cum cel de-al doilea și tatăl celor doi copii mai mici, lingurar ca și ea, muncește cu ziua. „Ne descurcăm cam greu. Aici gătim, aici stăm, aici mâncăm… Trebuie să cumpăr lemne, vine iarna…” „Dar cred că cel mai important [lucru] e dragostea, nu?” “Cel mai important,” confirmă gazda.

În cămăruță copiii se încing cu musafira lor la desenat și joc. Ca orice copil cu vise, Carina spune mândră că deja știe să citească. E un semn prețios de încredere în puterile ei și în viață și Andreea are grijă să îl ocrotească. “Primul pas e curiozitatea… într-o zi o să știi toate literele alfabetului și o să știi să citești.” Copiii cresc mari când lângă ei cineva are destulă putere și pricepere să le deschidă drumul.

Iar Andreea Ursaru se străduiește să se îngrijească de copiii ei cum poate mai bine. Nici prin gând nu-i trece să își lase copiii. „N-am să fac în viața mea așa ceva, pot să știu că mor de foame și nu-i las.” Are așa o putere… “chiar vrea, se zbate, se duce cu copilul la spital, se luptă când are nevoie de ceva…” Au văzut asta nu doar Maria și Mihaela, ci și Andreea Marin.

„Ai niște copii minunați, ai să vezi că ușor, ușor lucrurile vor merge spre bine. Și tu ești o mama tare bună.” Mult face o vorbă bună spusă la timp.

Vizita Andreei nu e întâmplătoare. Când asistentul social și asistentul medical comunitar lucrează împreună în fiecare sat, ca în cazul Andreei și al copiilor ei, se înfiripă un capăt de nădejde de mai bine. Că vor crește în familia lor, că vor merge la școală și la doctor când vor avea nevoie. E o speranță nu doar pentru copiii din cele 45 de comunități din județul Bacău, ci pentru toți copiii ca ei din România, că modelul inițiat de UNICEF, autorități centrale și primării va ajunge în toată țara. Și pentru binele acestor copii, Andreea Marin are întotdeauna timp să îi încurajeze.

În fața casei lumea s-a strâns cârd să o vadă pe doamna Andreea de la televizor. E zi mare pentru ei. Așa că i-au adus și flori, să îi mulțumească pentru că îi vizitează și îi sprijină. Andreea mulțumește frumos, dar cere voie să ofere buchetul gazdei. “E plăcerea mea să îl las în casa ei.”

Pentru că Andreea Ursaru n-a primit niciodată flori. Până acum.

Serviciile sociale primite de Andreea Ursaru sunt disponibile pentru toate familiile, dar au fost create, în mod special, pentru cei mai vulnerabili copii și familiile lor. Serviciile includ asistență medicală, protecție socială și  educație care ar putea împiedica, la o fracțiune din cost, multe dintre problemele care afectează, în general, aceste familii: copii separați de părinții lor, lipsa plăților minime de bunăstare, violență, sarcini precoce, boala, abandon școlar sau absenteism. Pentru ca aceste servicii să ajungă la familii precum cea a Andreei, un asistent social, un asistent comunitar și un consilier școlar trebuie să existe în fiecare comunitate din România.

UNICEF în România testează acest model (Pachetul Minim de Servicii) în 45 de comunități din județul Bacău, cu sprijin financiar din partea Granturilor Norvegiene, UNICEF și sectorul privat. Modelul pilot este evaluat în mod independent, iar rezultatele sunt împărtășite cu factorii de decizie în vederea elaborării unei legislații noi, norme și standarde și să mobilizeze fonduri europene și ale statului pentru implementarea națională. Toți copiii din România vor fi mai protejați, sănătoși și educați!