Când mă fac mare, vreau să fiu ca doamna învățătoare

„Ce vreți să vă faceți când o să fiți mari?” „Doamnă!”, strigă copiii, în cor, privind către cea care este învățător, sfătuitor și, uneori, chiar mamă, pentru cei 14 puști din clasa pregătitoare a școlii din cartierul Orbic, Buhuși. La auzul acestor cuvinte, chipul femeii este inundat de o bucurie maternă, care denotă atât mândrie, cât și blândețe. 

„Și o iubim tare!”, ține să completeze, hotărât, o fetiță. „Atâta vă trebuie...”, răspunde cu glas sugrumat de emoție învățătoarea. „Ia arătați-mi cum mă iubiți.” Copiii sar din scăunele și își croiesc drum către brațele primitoare ale femeii, care îngenunchează în mijlocul sălii de clasă. „Minutul de iubire” din Clasa Albinuțelor se consumă în chiote, râsete și îmbrățișări prelungi.  

„Cât timp sunt la școală, țin loc și de mamă, mai ales că sunt mulți copii ai căror părinți sunt plecați la muncă, în afara țării. Copiii știu că, oricând simt nevoia, ne putem îmbrățișa.”

Alina Mănăilă, o femeie de 33 de ani care, acum cinci ani, și-a părăsit orașul natal, Bacău, pentru a-și urma soțul la Buhuși și a-și clădi o viață în care a fi „doamnă” pentru o clasă de școlari din cartierul mărginaș Orbic înseamnă ca, zi de zi, să pună umărul pentru binele și viitorul copiilor.

Legătura specială dintre dascăl și elevi se vede cu ochiul liber. Copiii îi ascultă indicațiile cu atenție, se conformează rugăminților ei, îngână tot ceea ce spune ea și completează cuvintele pe care „doamna” le silabisește pentru a-i determina să formuleze singuri un răspuns. Indiferent de situație, femeia le vorbește copiilor pe un ton calm, alintându-i, corectându-i cu blândețe și lăsându-i să se manifeste natural: „Ăștia sunt copiii, asta sunt eu, asta facem noi, de obicei: ne jucăm și învățăm.”

Din dorința de a avea o contribuție pozitivă în viața elevilor ei, pe lângă cursuri de specializare și perfecționare în domeniul ei de activitate, doamna învățătoare a urmat cursuri de educație parentală oferite de UNICEF în România, în cadrul pachetului Educație Incluzivă de Calitate, implementat în 45 de unități școlare din județul Bacău, inclusiv în grădinițe. Pe baza cunoștințelor acumulate, a organizat primul curs de educație parentală: o serie de opt întâlniri informale cu părinții, vorbindu-le acestora despre importanța educației copiilor, într-o comunitate în care abandonul școlar este foarte ridicat din cauza sărăciei. „Cred că le-am stârnit curiozitatea.”, povestește învățătoarea școlii din Orbic: „Dacă la început au venit puțin sceptici, pe parcurs, au început să-și împărtășească gândurile, ideile și situațiile cu care se confruntă și, împreună, am găsit soluții. Astfel, a luat naștere grupul de sprijin «Părinții descurcăreți». Atât în timpul derulării întâlnirilor, cât mai ales după terminarea sesiunilor de curs am observat o creștere a frecvenței la ore a copiilor, precum și o implicare mult mai activă a părinților în activitățile școlii.”

Dacă e cineva care cunoaște foarte bine situația copiilor din clasa ei, atunci e „doamna”. La nevoie, Alina Mănăilă merge acasă la elevii ei și ține aproape în relația cu părinții sau bunicii. Știe ce și cât poate fiecare copil din clasa ei și îl îndrumă pe fiecare în parte, cu răbdare, pentru a se dezvolta intelectual și emoțional. De exemplu, „doamna” știe prea bine că Bianca, fetița cea mai îndrăzneață din clasă, a fost crescută, de mică, de bunici, devenind mai independentă decât restul copiilor, motiv pentru care ea preia de multe ori inițiativa în clasă, atunci când vine vorba de jocuri sau lecții. „Este deșteaptă foc și singura din clasă care știe să scrie.”, recunoaște, cu încântare, învățătoarea. „Noi îi spunem polițai de grădiniță, pentru că știe tot ce se întâmplă în comunitatea de romi în care locuiește, unde unii încalcă legea și sunt căutați de poliție.”

Familiile se implică, în sensul că-i trimit la școală și le asigură haine, dar părinții, neavând școală, nici nu pot să citească. Și atunci, nu-i pot ajuta la teme, lucru care pe mine mă bucură, într-un fel, pentru că știu sigur că și le fac singuri. Asta mă motivează și îmi doresc ca lecțiile să fie cât mai atractive pentru copii. În fiecare zi, după școală, mă pregătesc pentru a doua zi, căutând tot felul de lucruri interesante, pe internet, pentru ei. Fiecare zi o terminăm cu o poveste pe care o las la jumătate. Dacă vor să afle continuarea, trebuie să vină și a doua zi.”, spune învățătoarea.

În Clasa Albinuțelor e un zumzet continuu. Copiii îl înconjoară pe Smiley, Ambasadorul Național pentru UNICEF în România, și privesc, oarecum critic și amuzat, foaia de hârtie pe care acesta „se luptă”, de la începutul orei, cu un cartof. Nu e ușor să desenezi cu un bețișor de ureche... „Ce facem dacă Smiley nu se descurcă la desen?”, întreabă „doamna”. „Îl ajutăm!”, răspund copiii. Vizita lui Smiley la Buhuși vine în contextul în care acesta a dorit să vadă rezultatele serviciilor oferite copiilor vulnerabili și familiilor lor cu scopul prevenirii neșcolarizării, absenteismului școlar, abandonului școlar și părăsirii timpurii a școlii. 

Pachetul Educație Incluzivă de Calitate își propune să ajute la înscrierea copiilor din medii vulnerabile la grădiniță și la școală cât mai devreme, să-i susțină pentru a învăța la potențialul maxim, astfel încât să reușească pe piața muncii și, implicit, în viață. La acest pachet au acces toți copiii, dar în mod special se adresează copiilor aflați în situații vulnerabile (copii din familii sărace, din comunități de romi, din mediul rural sau copii cu dizabilități). De activitățile din cadrul pachetului beneficiază și părinții copiilor prin consiliere și educație parentală. În total,  peste 22.000 de copii au beneficiat de Pachetul Educație Incluzivă de Calitate, 1.400 de cadre didactice și-au îmbunătățit aptitudinile de predare și 1.000 de părinți au învățat cum să-și îngrijească mai bine copiii și cum să le asigure o educație de calitate.

Proiectul pilot cu finanțare din partea Granturilor Norvegiene, Fundația Botnar, UNICEF și a sectorului privat este supus unei evaluări independente, ale cărei rezultate sunt diseminate în rândul decidenților în vederea dezvoltării de legi, norme și standarde noi în domeniu, precum și a atragerii de fonduri naționale și europene în scopul extinderii modelului la nivel național, în beneficiul celor patru milioane de copii din România.