Iubire și grijă - o nouă viață pentru Sebi
Sebi este un băiețel de șapte ani, ca o rază de soare: luminează oriunde apare, răspândește o energie caldă, solară, de bucurie. Intră în cameră și deja totul se simte mult mai viu și mai plin de căldură.
S-a născut la 7 luni și 12 zile și primele brațe care ar fi trebuit să îl poarte în lume, să îl țină strâns, în siguranță și dragoste, l-au lăsat singur.
Sebi este un băiețel de șapte ani, ca o rază de soare: luminează oriunde apare, răspândește o energie caldă, solară, de bucurie. Intră în cameră și deja totul se simte mult mai viu și mai plin de căldură. Are niște ochi mari și o privire pătrunzătoare, care „agață” suflete. Exprimă, cu o voce zglobie, dar hotărâtă tot ce își dorește și tot ce îl deranjează. Este vocal, se manifestă liber, fără filtre de rușine sau frică. Este suficient să faci primul pas către acest copil, iar el vine cu brațele larg deschise să cuprindă strâns, cu iubire. Dar acesta este noul Sebastian, renăscut de mai puțin de doi ani de zile, în familia lui adoptivă.
Vechiul Sebastian, copilul de aproape cinci ani și jumătate care a fost adoptat de familia lui din Brașov în august 2022 era un copil cu totul și cu totul diferit față de cel care este în ziua de astăzi, descris prin câteva cuvinte care se refereau la nevoile lui speciale și care îi deveniseră un fel de sentință până să îi cunoască pe cei ce aveau să îi devină părinți adoptivi.
Când l-au cunoscut părinții adoptivi, Sebi era un copil cu un trup foarte firav, cu tulburări hiperkinetice de limbaj și de comportament, cu pierderi mari de echilibru, probleme grave de dantură și un strabism foarte accentuat. Singurele cuvinte pe care le spunea pe atunci, la vârsta de cinci ani și jumătate deja, reprezentau, de altfel, și cele mai importante lipsuri din viața lui: „mama” și „tata”. Problemele emoționale se adăugau și ele la tabloul clinic: Sebi manifesta frică și anxietate permanente din cauza traumei de abandon trăită în mod repetat de suflețelul lui mult prea mic și necopt pentru a înțelege de ce adulții pleacă și îl lasă în urmă. Băiețelul avea o traistă în care aduna mereu diverse obiecte mici din toate locurile pe unde mergea. În această traistă strângea de la toți câte ceva, încercând să se asigure, într-un fel, că oamenii rămân astfel „legați” de el, că se vor întoarce și că nu va mai fi uitat și abandonat.
S-a născut la 7 luni și 12 zile și primele brațe care ar fi trebuit să îl poarte în lume, să îl țină strâns, în siguranță și dragoste, l-au lăsat singur. Primii doi ani din viață și i-a petrecut în spitalul în care s-a născut, abandonat de părinți. Acolo a învățat să se agațe de oricine părea că îi poate oferi căldură și un cămin, dar toți veneau și plecau și Sebi a învățat cum să se întoarcă mereu la el însuși, în pătuț, singur. A urmat o perioadă petrecută în asistență maternală și mai multe momente de cumpănă pentru Sebi.
„Noi am fost singurii care au crezut în el, am simțit că acest copil va ajunge un om mare. E greu de unde am plecat, dar e frumos unde am ajuns. L-am luat să îl facem om mare”, spune mama lui Sebi.
Părinții povestesc că și l-au dorit pe Sebi imediat ce l-au văzut. Nu s-au temut de provocări. În doar câteva zile, au decis să meargă după el în Reșița, iar prima întâlnire a dovedit că nimic nu este întâmplător în viață și că Sebi i-a simțit și îi aștepta. L-au cunoscut în parc, unde au petrecut mai bine de o oră pentru prima lor întâlnire. Sebi l-a luat pe tată de mână, iar ei știau de la cursul pentru familiile adoptatoare că, dacă copilul îl ia pe tată de mână, e un semn că știe că mama e deja acolo.
Timpul de aproape doi ani care s-a scurs de când Sebi are o familie a făcut o diferență uriașă în viața băiatului: astăzi, el este un copil pe cale de recuperare doar datorită eforturilor neîncetate ale părinților și serviciilor de recuperare pe care le primește la Centrul Comunitar Integrat din Brașov: logopedie, kinetoterapie și psihoterapie. Trei neuropsihiatri au confirmat că Sebi a recuperat aproape patru ani într-unul singur.
„Practic, noi am luat un bebeluș mare, unul extrem de mare. În afară de mine și soț, nimeni nu credea deloc în el. Noi am ajutat la educația lui, dar meritul este al lui, dacă el nu avea capacitatea de a se dezvolta, nu ar fi putut ajunge la asemenea progrese.”
„Tu ești un geniu, mi s-a spus. Iar eu am început să fiu.” (Horațiu Mălăele) – exprimă o parte din devenirea unui mare actor al zilelor noastre și, inconștient, este exact ce au făcut pentru Sebi părinții lui adoptivi. Au crezut în el dincolo de nevoi speciale, dincolo de etichetă și de greutățile care au venit la pachet cu această nouă viață alături de Sebi. Nimic nu a contat. Ei vedeau doar sclipirea din privirea copilului și știau că Sebi va deveni un om mare: „nu vreau să ratez nimic din devenirea lui”, spune mândră femeia pe care un suflet străin a construit-o mamă.
Astăzi, Sebastian articulează propoziții, se îmbracă și se dezbracă singur, se descurcă cu rutinele de bază, cu cerințe și formulări de bază. Mama lui își petrece tot timpul cu el, îl ia peste tot, îl integrează în toate obiceiurile de zi cu zi, vorbește cu el și se sfătuiește cu el. În timpul lor liber merg la bunici și la verișorii pe care Sebi îi are din partea tatălui.
Toate aceste progrese înregistrate de el într-un timp atât de scurt nu ar fi fost posibile fără echipa de la Centrul Comunitar Integrat din Brașov, care a devenit ca o a doua casă pentru Sebi și familia lui. Tulburările lui hiperkinetice au impus necesitatea unui program specific de kinetoterapie pentru relaxare musculară și exerciții de coordonare și echilibru. De asemenea, frica lui de abandon prezentă și astăzi, s-a diminuat considerabil cu ajutorul sesiunilor de consiliere psihologică. Și al urșilor din cabinetul de psihologie. O familie de urși de pluș din cabinetul doamnei psiholog – mama urs, tata urs și bebe urs – au devenit o familie – oglindă a celei care se construia pentru Sebi. Cu ajutorul lor, copilul a reușit să se integreze în noua lui viață, și-a luat rolul ursulețului mic pe care l-a tot îngrijit, ducându-l la doctor, la plimbare, la tot felul de activități imaginate prin cabinet.
Părinții adoptivi ai lui Sebi sunt oameni cu o situație materială modestă, pentru care costurile terapiilor pe care Sebi trebuie să le facă săptămânal ar fi mult prea mari și greu de dus pe termen lung, iar Centrul Comunitar Integrat este locul ideal, unde el poate face toate procedurile într-un singur loc, gratuit.
Lasă și tu o urmă de bine în viețile copiilor!
Pentru ca aceste Centre Comunitare Integrate să devină o realitate constantă în toate zonele din România avem nevoie de ajutorul tău. Poți face chiar acum o diferență în viețile acestor copii: intră acum pe www.sebi.unicef.ro și alege o donație lunară. Donație cu donație, vom reuși să susținem această inițiativă și să facem puțin mai ușoară viața celor mici. Fără acest ajutor din partea ta, mulți copii ca Sebi sunt în imposibilitatea de a avea acces financiar la servicii medicale, sociale și educaționale specializate de care au atâta nevoie. E doar un leu pe zi pentru tine – adică doar 30 de lei pe lună –, dar înseamnă infinit mai mult în recuperarea acestor copii. Poate te gândești că ești doar tu, dar când ne dăm mâna zeci, sute și mii de oameni și îi ridicăm pe cei care au nevoie de sprijinul nostru, aceste donații lunare online pe www.sebi.unicef.ro devin extrem de valoroase.
UNICEF în viața lui Sebi
UNICEF susține progresul copiilor cu nevoi speciale și al familiilor lor prin centrele comunitare integrate înființate în România, unde accesul la servicii specializate necesare este gratuit. În aceste centre, părinții găsesc un sprijin din partea terapeuților în domenii precum kinetoterapie, logopedie, consiliere psihologică – servicii atât de necesare copiilor precum Sebi și nu numai – fără să mai poarte povara financiară a acestor terapii.
Ca Sebi sunt mii de alți copii. Pentru el și pentru cei din Brașov există Centrul Comunitar Integrat înființat de Primăria Brașov și Direcția de Asistență Socială Brașov în parteneriat cu UNICEF în România, unde specialiști în kinetoterapie și consiliere psihologică se ocupă cu dedicare și profesionalism de copiii cu nevoi speciale. Echipele comunitare integrate - asistentul social, asistentul medical comunitar și educatorul - lucrează, de asemenea, cu familiile și le susțin, urmărind progresul copiilor atât în comunitate, cât și la școală sau grădiniță.
Centrul Comunitar Integrat din Brașov este doar unul dintre cele cinci înființate în țara noastră în cadrul inițiativei UNICEF „România pentru fiecare copil”.
Scopul inițiativei este de a contribui la incluziunea socială a tuturor copiilor și adolescenților, în special a celor vulnerabili, prin servicii de sănătate, educație și protecție a copilului de calitate, echitabile și coordonate. Inițiativa oferă acces gratuit nu numai lui Sebi, ci și altor copii ca el, la serviciile menționate mai sus, toate într-un singur loc.
